Minţi ca o femeie!

Ţi-aş putea şopti multe: cum că am nevoie de atingerea ta câteodată, nu mereu; cum că mi-e dor să-ţi sărut urma buzelor de pe pahar câteodată, dar nu mereu; cum că îmi lipseşte pasiunea ta câteodată, nu mereu.

Nu-ţi lua niciun atribut, nu eşti neapărat vinovat pentru forma pe care am luat-o. Femeile mint mult! Frumos, dulce şi nepăsător... trăgând însetate dintr-o ţigare reaprinsă, fixându-şi elegant filtrul lung al minciunii. Suntem femei ca să atragem, să stârnim pasiuni şi să lăsăm focurile aprinse, plecând. Să dăm lecţii şi să învăţăm banalităţi. Nu te flata! Mă uit prin tine pentru că ştiu că nu însemn nimic, nu mai însemn nici măcar o urmă, nici măcar un fir de nisip, nici măcar un halat pătat de suferinţă şi vin roşu. Şi dacă încerc să-ţi caut privirea, iar apoi dau înapoi, asta înseamnă că tu nu ştii să te uiţi la mine ca la o femeie, te uiţi ca la un bărbat cu moravuri uşoare. Sunteţi slabi, vă lăsaţi cuceriţi atât de repede.

Îmi voi lua dresuri albe cu portjartier. Îmi voi parfuma spatele genunchilor, încheietura mâinilor şi spatele urechilor, îmi voi ruja buzele şi mi le voi muşca în timp ce tu, încercând să faci conversaţie, te vei simţi excitat şi nervos. Îmi voi ridica fusta cât să mi se vadă danteluţa albă şi mă voi plânge că mi-e cald în timp ce îmi mişc degetele de la gât până spre decolteu, aşa încât să vezi puţin, dar să-ţi doreşti totul. Femeile mint mult, dar au dorinţe de nestăpânit. Aşa cum îţi doreşti şi tu să mă atingi câteodată, nu mereu; să-mi săruţi urma buzelor de pe pahar câteodată, dar nu mereu; cum îţi doreşti pasiunea mea câteodată, nu mereu. Cum îţi doreşti să faci dragoste cu mine într-o noapte oarecare, nu mereu; cum îţi doreşti să transpiri pe pielea mea câteodată, dar nu mereu.
Nu te flata, deci! Femeile mint aşa cum şi tu îmi doreşti trupul şi mintea, somnul şi nebunia, furia şi agonia, focul şi mirosul cărnii mele de femeie.