Totalul afișărilor de pagină

miercuri, 16 februarie 2011

La revedere! Bon chance!

Mi-am asumat riscuri. Am gândit de două ori înainte să fac ceva. Am acceptat teama. Mi-a fost frică. Am trăit. Prea puţin, aproape deloc. Nu am avut aşteptări, ci speranţe. Am gândit prea departe. M-am regăsit şi brusc m-am pierdut. Ne-am pierdut. Continuăm nimicul. Nu regret conţinutul. Nu mi s-a dat voie să vorbesc. Eu te-am ascultat. M-am conformat. Dar nu am înţeles. Nu am disperat. Dar cred că o voi face. O primă dispută, dar şi o ultimă. Aştept totuşi şi a doua palmă. Simt că va exista. Am simţit prea multe poate. Am învăţat destule, dar nu suficiente. Mi te-am însuşit. Nu ai cum să fugi şi de acolo. Îmi eşti cu sau fără voia ta. Am fost vulcanică. Mi-am dorit prea multe. M-a durut schimbarea. Acum mă doare blestematul ăsta de cap. Nu te-am pierdut. Ai dezertat. Tacit. Cumplit. Poate că nu ţi-a păsat niciodată. Poate că nici nu-ţi va păsa. Credeam în a doua şansă. Acum nu ştiu dacă o să mai cred. Pentru că nici tu n-o faci. Am simţit nevoia să mă explic pentru prima oară în viaţă. Ne-am amestecat discursurile. Mi-ai respins nevoia. Ai fost un actor bun. Eu- o eroină patetică. M-am oferit. Am profitat. Şi tu. Şi degeaba. M-am blocat. Am estimat greşit. M-am rănit singură şi mă doare. Te-am înţeles, dar nu şi invers. Nu ai vrut. Acum nu te mai las nici eu. Ştiu că nici aşa n-ai vrea. Te-am dezamăgit. Am simţit asta. Nu am ştiut c-o fac. Altul era scopul. Scopul n-a scuzat mijloacele de data asta. Mi-am întrerupt visarea. Mi-am şters dorinţele. Mi-am tatuat rateul în străfundul inimii. Mi-l voi simţi mereu. M-am ataşat prea repede. Mi-am pierdut rolul şi personajul. Faţa cărţii mele de joc. Ai lăsat bezna să acopere poveştile ascunse. Ai săpat brusc un crater care mă înghite. Am înflorit prea curând. M-ai văzut prea devreme. M-ai simţit prea târziu. Nu ştii nimic despre mine. Nu ai mai vrut s-o faci. Ţi-ai închipuit. Ai gândit şi tu prea mult. Repet: ai dezertat. Repet: am trăit prea puţin, aproape deloc. Atât regret. În rest, nimic! Te iubesc urându-te!

Mă voi căuta. Mă voi învinge. Îmi voi alege la întâmplare un alt personaj. Joc. Carte. Mă voi descurca.

Abandonez scrisul o perioadă. Voi căuta metode compensatorii. Nu mai pot! Drum bun, călătorule şi mie... bon chance! (Francoise Hardy- Comment te dire adieu)

3 comentarii:

  1. esti foarte frumoasa si sensibila. Nu lasa nimic sa te distruga. Iubirile vin si pleaca. Important e ce urme lasa ele asupra noastra si cum stim sa le luam.
    "La revedere!Bon chance!"

    RăspundețiȘtergere
  2. @Rosaline, apreciez atât complimentele cât şi încurajările venite din partea ta. Urmele rămân aşa cum s-au instalat, se văd pe suflet şi nu pe chip, iar unii nu se împacă o viaţă cu ele şi nici cu ei înşişi apoi. Iubirile vin... şi pleacă odată cu tine!

    Fii fericită!

    RăspundețiȘtergere