Sentiment întrerupt. Brutal? Haotic? Non-sens? No limit?
How about... comming back?!
Ascult o tâmpenie genială care mă fascinează, în afară de ea nu mai ascult nimic altceva. Îmi dau seama că mi-era dor să scriu, abia mai ştiu să scriu de mână. Nu am fost nevoită s-o fac, dar eram curiosă. Rezultatul!? Scrisul strâmb, bleg, lăbărţat al unui suflet aidoma.
Tremur... să beau. Nu, pentru că nu am avut timp şi chef să mănânc! Dar beau. Ce găsesc, nu ceai, nu cafea, nu apă. Ce "se cuvine" să beau, ce se cuvine unei astfel de stări? Da, te aud, nu mai repeta obsesiv CIANURĂ. Abţine-te, mi-e frică de tine, dar şi eu vreau să te tulbur. Mi-e dor, te urăsc!
Doamne, cu ce să încep!? Ce zi, ce săptămână, câtă motorină consumată, câtă energie risipită aiurea, câtă imaginaţie şi câtă demenţă. Am închis geamuri pentru a deschide uşi, pentru a lăsa demonii cuvântului să poftească la masă, pentru a asculta tâmpenii geniale de una singură, pentru a urla înfundat, pentru a mă atinge înnebunită, pentru a-mi şopti singură că n-am limite, pentru a-ţi mirosi nevoile de pe încheietura mâinii mele şi apoi pentru a-mi atinge gâtul sugrumat de acei demoni mult prea lumeşti.
Gata, m-am detaşat! Să potolim spirite clocotitoare... spunea Marie Duplessis. Să bem din vesele cupe, sempre libera degg'io folleggiare di gioia in gioia. Regăseşte-mă acolo unde m-ai lăsat. Altfel! Surprinde-mă, deschide-mi uşa, o uşă, oricare; pofteşte-mă înăuntru, oriunde, descalţă-mă de pantofii care-mi omoară picioarele, sărută-mi tălpile ispăşite de pedeapsa lor, ia-mă pe braţe şi oferă-mi spaţiul gol dintre braţele tale. Umple-l cu mine, cu suspinele mele, cu pasiunea mea negândită, cu senzualitatea mea care te ispiteşte, cu buzele mele care te rostesc, cu setea mea de tine, continua mea sete de tine.
Prefă-te că nu mă simţi, lasă-te cucerit, recucerit iar şi iar, mâna ta nu e pe piciorul meu, capul tau nu se lipeste constant de figura mea naivă, e doar o aparenţă. Nu sunt nici naivă, dar nici gândul tău nu mă dezbracă, nici ochii tăi nu-mi spun poveşti, nici gura ta nu mă caută, nici pielea ta nu transpiră dorinţe lângă a mea, nici eu nu sunt lângă tine. Regăseşte-mă, profită, torturează, sperie! Nu mă iubeşti, mă urăşti la fel de mult cum o fac şi eu! Arată-mi cât mă urăşti şi dă-mi să beau, nu cianură, nu apă, nu ceai şi nici cafea. Vreau să te sorb, încet, contra timp.
Follie... follie, delirio vano e questo!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu