Totalul afișărilor de pagină

joi, 27 noiembrie 2008

Bagaje cu dor




Nu sunt sigură de plenitudinea iubirii pe care sunt capabilă s-o ofer. Aşa cum n-aş fi sigură de limpezimea apei unei fântâni, dar nu m-aş îndoi de claritatea soarelui. M-aş putea raporta la tine, la noi, la cei din jur. Apoi la obiecte. Dar cel mai mult la suflet!

Ce-ar fi omul fără dorinţa lui de iubire izvorâtă din suflet? Iubesc pe cei care merită şi pe cei care îmi demonstrează pas cu pas, că fac un efort inutil. Tot îi iubesc. Gesturile mici, tandre, îmbrăţişările. Vedeţi? iubirea porneşte de la om către om în primul rând, şi se termină cu ceea ce natura încununează. De fapt, natura purifică tendinţa nostră de profanizare. Suntem conştienţi când iubim, dar nu ştim cât putem să oferim. Am vrea să dăm totul, dar avem obiecţii. Ne punem întrebări stupide, ne înceţoşăm minţile, şi ajungem să creionăm adevarate revoluţii interioare. De ce?? De ce să nu iubim şi punct?

Cine are impresia că iubirea are nevoie de întrebări şi face loc dubiului în ea, se înşală! Iubirea vrea totul fără să ceară, paradoxal nimic altceva decât iubire. Ce lucru nebunesc aţi făcut din iubire? Fără să-l gândiţi, impulsivi...v-aţi avântat şi aţi riscat? Dragostea nu cere judecată ... acolo intervine mândria şi ambalajul. Dragostea e calea imaterială de a-ţi face bagajele spre împlinire. Adună în ele muntele, marea, grâul şi nisipul. Adună poze vechi, filme dragi, cărţi memorabile. Pleacă doar cu ceea ce nu-ţi dă voie să cazi.

Iubesc! Iubesc mult mai mult decât poate să încapă într-o fiinţă minionă. Nu ştiu însă, câtă iubire pot să păstrez şi câtă pot să ofer. Nu ştiu dacă se va termina vreodată, dacă e precum o sfoară de care tragi ca să ţii sau ca să laşi să plece ceva. Aici.. e vorba de iubire! Mi-am făcut de mult timp bagajele... am luat soare, maci, cântec, am luat nisip şi spuma valurilor, dantele de vânt şi dor. Am luat dorul de tine ce-l simt zilnic. E un dor lacom, încântător de voluptos. Şi da, te iubesc atât timp cât ce se află în bagajele mele întăreşte zi după zi... sfoara de care trag ca să te ţin lângă mine!

4 comentarii:

  1. ce bine ca fericirea nu are corp, altfel, ar trebui sa se limiteze la un anumit spatiu, ca sa nu se loveasca de iubirile altora.

    RăspundețiȘtergere
  2. Dragut blogul tau. Si nu spun asta ca mi+ai apreciat la randul tau blogul (asa am ajuns pe pagina ta virtuala!) dar chiar sunt randuri care iti merg la suflet. Multumesc pentru clipa frumoasa oferita!

    RăspundețiȘtergere
  3. Buna! Am ajuns sa'ti citesc postarile tale de pe blog din pura intamplare, e frumos ceea ce scrii dar la tine lipseste cu desavarsire originalitatea... e parerea mea... Pe viitor fi mai originala, nu e frumos sa criticam pe altii iar noi sa nu avem pic de originalitate... Mult spor pe mai departe...

    RăspundețiȘtergere
  4. Se pare ca esti singur impotriva tuturor, draga Anonim( nici macar nu am onoarea sa stiu cui ma adresez), se pare ca numai tu observi o acuta faute d'originalite, sa stii ca daca nu m-as fi considerat "inzestrata", nu as fi avut curajul sa scriu. Sfatul tau: "pe viitor fi mai originala"... hmmm... de cand se poate treaba asta? ti se pare ca eu ma chinui ingrozitor ca sa fiu asa cum spui tu ca nu sunt>? Ei bine, draga( este neutru, caci nu-ti stiu sexul), eu nu scriu decat din placerea de a scrie si din dorinta de a bucura putinii cititori care ma apreciaza.
    In incheiere iti multumesc pentru urarea ta si data viitoare cand te mai apuci sa comentezi, adu si argumente viabile, nu numai expresia contradictorie "e frumos ceea ce scrii dat la tine lipseste cu desavarsire originalitatea"...
    P.S.: Arunca un ochi peste ortografia limbii romane, te va ajuta pe viitor.

    Multumesc!

    RăspundețiȘtergere