Totalul afișărilor de pagină

sâmbătă, 21 februarie 2009

Indura si vei avea!





Cauta-mi privirea in milioanele de
stele rasfirate, cazute si inviate dintre noi!
Undeva, in aerul diform, in munitia grea
a dragostei spulberate, stau doi sori ajunsi
in apusul pleoapelor!

Da-mi mana sa ti-o duc pe rotunjimea lor
si sa simti ca inghiti greu saliva mea,
ca respiri greu aerul meu, ca vezi noapte-n
lumea mea, ca inima nu mai vrea sa bata
singura, calugarita.
... ce vei face, calatorule? vei darama peretii
de sticla ce nu pot fi sparti? vei sapa cu dintii
in pamantul inghetat? vei infige cotul in pulpa
mea vanata?
...te vei uita la cer prin sorii mei apusi, imi vei
saruta crestetul si vei inchina aerul diform
in numele Soarelui, si-al Iubirii si-al Sfantului
Pamant!
Mai aromat si mai personal aici

marți, 10 februarie 2009

Life- power in Piata Romana





-Hai sa ne jucam, zuzu! Sa facem forme nostime
in zatul de cafea si sa ghicim viitorul:
dormi tu in bratele mele sau eu intr-ale tale?!

-Hai sa umflam baloane si sa umplem cerul
de respiratia noastra rotunda!

-Sa ne invartim, zuzu! Pana cadem in iarba rece
a vietii si o lipim de pamant, iar urmele nostre
raman ca doi ingerasi in zapada!

-Hai sa ne gadilam, sa radem d eprostie si snobism,
sa ne imbracam altfel, sa ne pupam la fiecare 2 minute,
sa ne alergam in Piata Romana printre gentilomii la costum
si doamne speriate, sa ne ascundem dupa stalpi incolori
si boscheti chei!

-Hai zuzu sa innumaram pasii de la mine pana la tine si apoi
sa-i stergem si sa facem altii a -2-a zi!

-Hai sa ne jucam, zuzu! Ce daca s-a racit cafeaua!
Mai aromat si mai personal aici

luni, 9 februarie 2009

passe recent.




Am trecut prin mult noroi; cerul se unea
de crestetul capului meu si atunci tu
ai desfacut umbrela si m-ai luat de brat.
(nu invers)
m-ai imbracat, m-ai pieptanat, mi-ai pus
tocuri-cui si m-ai pupat ca pe o papusa vie.
mi-ai aratat soarele de dincolo de blocul gri
si mi-ai zis ca am trecut prin noroi pana
am gasit aurul.

... acum stau pe mijlocul zebrei nesigure si-ti
fac cu mana. Tu esti la fereastra, fumezi nelinistit
si faci cercuri de fum in aerul gatuit de fosta noastra
dragoste.
Si eu, pieptanata, am vrut sa am mai mult aur decat se putea!
Proasta!





.....




a- 2 -a POVESTE



Am lasat la tine in torpedou poza in care
ne strambam ca doi copii intr-un parc izolat,
uitat de ochii celor care nu cunosc iubirea.
Fara iarba, fara flori, fara ciment, ura si invidie.
Un parc bucurestean al iubireii egoiste,
impartasita doar cu 2,3 copaci insemnati de scrumul
catorva sute de punkisti nocturni.
Noi ne plimbam ziua si radem in fata unui aparat-jurnal.


Torpedoul tau a ascuns pe rand primele tigari,
prima cutie de bere, prima pereche de desouri.
Astazi te-am lasat in pat; cred ca ma visai, zambeai
in somn; eu plang, ma imbrac in fuga cu o camasa
murdara de durerea plecarii,
iti iau cheile de la amsina si privesc pentru ultima
data peretii vopsiti in grafitti ai scarii ce ne-a fost,
pe rand, tovaras de singuratate!


Aveai o bricheta in torpedou si actele! Acum ai doar poza
cu noi si urma de pe scaunul patat cu durerea plecarii
de pe camasa mea murdara...
Mai aromat si mai personal aici

vineri, 6 februarie 2009

Manelizarea- între belly dancing şi caluşari






Scopul: chipul românului!

Se ia profilul lui Decebal şi se asezonează cu vitejia tulburătoare a Ecaterinei Teodoroiu. Apoi, într-un recipient separat se amestecă "humorul" humuleştean cu romantismul eminescian pe acorduri enesciene. Ornăm acest chip cu ridurile pământeşti ale lui Ilie-Moromete Ilie, dar şi cu "tinereţea fără bătrâneţe" a Guvernului sau " bătrâneţea efervescentă" a valorii guvernamentale. Într-un final, ajungem la dantura extrapolată a lui Guţa( regret că trebuie să-i fac reclamă) şi la blonzimea cu rădăncini "negresse" a dnei. Udrea. De asemenea, recipientul anterior se toarnă peste nonşalanţa băsesciană şi vulcanismul vadim-tudorian, formându-se garnitura gelatinoasă a dansului ţigănesc împresurată de energia căluşarilor. Se ornează după gust: prefăcătorie generală, ruşine neruşinată, zâmbet fad şi fals, dadada şi nununu, ţambal sau fluier. Se lasă câteva minute în cuptorul parlamentar, iar după răcirea de criză se serveşte liniştită, gravă, în paşii fetelor de la Căpâlna! Reţeta de astăzi: chipul românului bulversat şi oscilatoriu, trecut atât prin sabia de fier cât şi prin sabia valutară.
Mai aromat si mai personal aici

marți, 3 februarie 2009

ROMANIA şi... ultimul strat de piele al Babei Dochia





Cel mai rău îmi pare că mă simt nevoită să "morfolesc" menirea acestei pagini. Din umilii mei cititori, aceia care fac săpături în timpul lor liber ca să mai planteze câte o frântura de frumos, marea majoritate se simte înghiontită de prostie. Fraţilor, nu mai suport! M-am născut acum 19 ani într-o altfel de Românie şi acum trăiesc în ţara pe care nu "junii cu forţe noi şi minte multă" au făurit-o, ci într-o ţară murdară de închipuirea democratică lăsată de primul mare post-ceauşist.

Regret că nu continui itinerariul docil al artei şi că trebuie să-l întrerup brusc într-un moment de real dezechilibru şi panică. Sunt chinuită de prostia care nu-şi mai încape în piele şi vrea s-o cucerească şi pe a mea! Adevărul e că am doar două opţiuni, să opresc televizorul sau să-l scot din priză. De ce n-am făcut eu asta şi a trebuit să-l deschid exact în prime-time, nu ştiu?! Toate "madamele" şi les "fufes" şi domni spălaţi în gin şi-n D@G-uri... uriaşa masă de vulgaritate; nici măcar nu e fardată, dată după colţ cumva- este realmente "pe faţă". Păi ce să mai fac eu- de asemenea "june tânăr.."- categoria de după 2000, eu care am aspiraţii jurnalistice, doritoare de schimbări treptate, de instituire a culturii, de valorificare a moralitaţii umane, ce să mai fac eu într-o Românie fără uşi, fără geamuri şi fără măcar prag?

Ştiţi ce mă gândeam? Să scot din circuit întrebarea grosolană şi tâmpită în plenitudinea înţelesului ei, pusă de " bătrânii" neamului: "Ce vrei tu, guriţă, să te faci când vei fi mare?". Mei nene X, eu vreau să mă fac turist adoptat de ţări mai civilizate. Vreau să mă fac turist cinstit, legal, cu acte în regula- vorba aia- şi să-i las pe sir-ii ăştia să-şi umfle în continuare burţile, pe doamnele de societate să-şi etaleze în continuare câte un fake la ştiu eu mai ce bal, pe jurnaliştii şcoliţi în alt domeniu decât în cel jurnalistic să dezbată subiecte agasante, mârâitoare şi putrede cu fiecare blondină inteligentă. Apropo- am luat-o razna acum câteva seri- schimbam canalul- vedeam pe Simona Sensual şi în josul ecranului- 'personalitate 2000 nu ştiu căt- +infinit", apoi vedeam pe una care se certa cu cealaltă şi cu tot clanul la un post-sora, aud de brand-urile Ciumac, Tolea şi restul... intrebare: ori sunt eu nebună si am ratat spectacolul vreunui geniu în viaţa, ori sunt cretini cei care promovează asemenea pierderi de vreme?

Serios, cel mai rău şi de neîndreptat este faptul că însuşi poporul cere să vadă aşa ceva. Audienţele cresc pentru că apar bălbâiţi, anagramaţi, schizofrenici şi doritori de scandal pe sticlă. Şi asta pentru că... aşa cum stă el, românul pe fotoliul lui mai mare în vârstă decât mine şi scuipă o coajă de sămânţă într-un coif- bătător de joc de muncă jurnalistică- şi schimbă el programele în desfăşurarea muncii de frecat menta- ce caută el, sărăcuţul, de fapt? Corect: SCANDAL! ahaaa... şi-l găseşte din plin pe toate posturile. Ce e prost "el capi di tuti capi" să spună nu banului- fie el de prost gust şi ruşinos?! niciodată!

Prin urmare, a apărut o ciupercă într-o zi... şi până în anul curent au apărut atâtea, încât mi-e imposibil, dar şi frică să le ţin numărătoarea. Despre ce aş mai scrie eu la o gazetărie încă nepătrunsă de vicleşugul prostiei? Despre silicoanele sparte ale vreunei "ea", despre măsuri guvernamentale la fel de "sparte", despre cearta dintre vânzătoarea de brânză şi florăreasa, despre tendinţa în modă existentă peste 5 ani, despre "vedeta" fluturătoare de fustiţe? Vai... dar nici n-aş face asemenea compromis! Eu să le promovez unor Nimeni- numele?! Nici măcar nu le ştiu: ce dom'le pe Simona(?!)... o cheamă Sensual(?!)... cu S- de la stress?! Măcar pe Aura- o cheamă Urziceanu, pe Mihaela- o cheamă Mihai, pe Nicu- îl cheamă onorabil, Alifantis. Deci, e clar- voi scrie despre artişti- puţinii(supravieţuitorii) care au mai ramas, şi cei trecuţi în nefiinţă. Artişti ca ei, ca Octavian- Paler, ca Dem- Rădulescu; o să-i adun pe toţi aceştia, din toate domeniile, făcându-le un almanah, sau două, trei... nu "alamanahe", şi o să vreau să-i promovez în străinătate în calitatea mea de turist amator- premierement. Acolo îi va aprecia cineva şi înainte să-i decoreze post-mortem.

Mă credeţi nebună, ştiu! Şi eu încep să mă cred. Îl citesc pe Pleşu acum- Andrei Pleşu " Obscenitatea publică; după ce am aruncat cu sictir în televizorul meu, am început să-i aplaud cartea. Este o oglindă scrisă în ani întregi de gazetărie şi mare dreptate are! România cu tot rahitismul neuronal şi cu toată înjosirea ei purtătore de funde roşii, devine o Americă a tuturor posibilităţilor dobitoace. Ruşine nu mai avem de mult timp, deci până şi negreala stratului de piele s-a spălat cu saliva post-decembristă. Hainele le-am dat rând pe rând jos, pana am ajuns în chiloţeii roz ai domnişoarei (presupun)- Sensual, şi la pielea bronzată artificial a oricărei femeiuşti. Eh, ce ne mai rămâne? Osul decebalic şi traianic( nu şi Remeş) care s-o fărâmiţa şi acela din cauza vânturilor de criză cotrocenice şi a radiaţiilor talk-show- iste!

Paradoxul este că subsemnata are iscălitura "Nu însemn nimic mai mult decât inima mea"- citat din Paler. Şi oare inima... nu e şi ea inundată de prostia minţii? Generalmente
Mai aromat si mai personal aici