Mireasma ce sunt
Miros a izmă şi a şei de cai
A luni şi miercuri şi a luna mai,
Miros a iasomie şi mister,
Miros a ploaie-n margine de cer.
Miros a sare şi-a izlaz bătrân,
Miros a vis înmiresmat cu fân,
Miros a eu, a taină şi a zori,
Miros a sânge crud la subsuori.
Miros a veşnicie şi a tine,
Miros acum a tot ce mă mai ţine,
Miros a fum de zare destrămată,
Miros a naştere şi-a moarte toată.
Şi te-am avut...
Întreabă-mă cum se traduce
boaba de apă vie ce strâmbă
linii grele pe un obraz
neîntinat!
Întreabă-mă şi-ţi voi trimite
scrisorile de gânduri scrise
când gura încleşta cuvinte
şi inima vorbea, vorbea!
Întreabă-mă şi-ţi voi răspunde
prin stelele ce au căzut şi
ne-au săpat adânc în lume
două morminte- foc şi lut.
Întreabă-mă ce drept mai are
un vânt uitat de gând, de zare
să treacă iar prin părul meu
cu-atât nisip udat de mare?!
Ce vise... întreabă-mă dacă-am visat!
Mi-am amintit, am tremurat!
De ce am spart tavanu-n noapte
uitându-mă de jos în sus?
să văd un cer pătat_
să văd cum viaţa goală-i un păcat?
Întreabă-mă şi-ţi va răspunde
limba ta vicleană şi mâna ta
ce scrie strâmb cuvinte
şi gura ta ce-ntoarce juraminte
şi inima-ţi... ce-a fost cândva a mea!
Mai aromat si mai personal aici