Theme

Îţi simt parfumul aproape, din ce în ce mai aproape; după atâtea urme lăsate, după atâta zbatere, eu simt cea mai profundă privire a ta cum mă străpunge. E ura specifică firii tale, e ura pe care o simţi când de te laşi fără sa vrei dezvelit, transformat, e ura oarbă a îndrăgostitului. Apropie-te şi înţelege-mă, fi-mi alături şi lasă-ţi parfumul pe pielea mea; sparge-ţi furtuna lângă mine, în mine, doar cu mine.

Liniştea mă tulbură, oamenii mă sperie. Vreau să-ţi aud gândurile cum mă blamează, iar apoi vreau să vorbim cu inima. Să fim sinceri- cheia jocului, a realităţii, a simţirii. S-au consumat multe şi multe au fost gândite cu un scop, tu ştii, înţelegi, dar schimbă-ţi privirea! Nu ţi-o întoarce spre nicăieri, fii aici, fii!

Zarurile au fost aruncate! S-au zguduit, m-au asurzit, m-au tremurat. Dar eu însămi le-am aruncat. Cu puterea pe care nu credeam că o voi avea vreodată. Sunt rea acum pentru a face loc unei prezenţe neşteptat de tulburătoare, unui EU oglindit în neînchipuire, unui TU speriat cu întenţia de a speria, unui început incert, dar aprobat mutual. Îmi tremură mâinile şi mi-e frig( frigul) pentru că îţi simt parfumul aproape, din ce în ce mai aproape. Deschide-te şi ascultă, e atât de important. Priveşte fumul cum urcă iar, cum piere...

Spune-mi foile goale, nescrise, spune-mi-le înainte să le scrii, numai spune-mi! Prin ele trec şi eu, rămân sau mă goneşti, nu contează, dar trec. Prin plămânii tăi trece dependenţa cărnii mele, gurii şi ochilor mei. Prin venele tale încep să răsar, încep să sădesc floarea libertăţii mele, încep să respir eu. Prin reacţiile tale mă întrevăd şi întrepătrund. Urechea ta mă aude cum ţip, mâinile tale mă caută pentru a mă atinge şi apoi pentru a mă strânge, învineţi şi răni.
N.B. În furtuna dintre nopţi, singura parte a mea lucidă
a rămas gura. Mi-o vei căuta,
mă vei căuta!