Totalul afișărilor de pagină

miercuri, 2 februarie 2011

Şi iar, cântec!

Sous aucun pretexte je ne veux
avoir de reflexes malheureux,
il faut que tu m'expliques un peu mieux.
Mon coeur de silex vite prend feu,
ton coeur de pyrex resiste au feu,
je suis bien perplexe, je ne veux
me resoudre aux adieus.

Mărgelele mi s-au rupt, sunet grav pe podea,
Clinchet demonic în mine! Perlele rămân
ancorate în efervescenţa lor rotativă,
chipul mi-e mânjit, schimonosit şi dictator!
Ele... expun nimicuri prin sunete, dar lumea toată
în gesturi, în rotaţii, în cicluri
bine definite, perfecte.
Îmi luminează gura paharului, îmi bate în ochi
ca un ciob nespart, care nu şi-a atins menirea.

Încremenesc, adulmec, râd cerebral, dar idiot!
Mi-e silă, îmi spun, să le adun, să le caut,
să le strâng iar în şirag şi să le port cu aceeaşi plăcere!
Ce plăcere să am când pe faţă mi se citeşte grimasa
reciclării unui IT prea cunoscut, unui IT care mă şi prăpăstieşte
de atât de mult timp,
unui IT care îmi râde în faţă întorcându-se în toate direcţiile
şi sâcâindu-mă să nu-l las? Mi-e silă să reciclez mărgele vechi,
sunt o doamnă cu nevoi noi, de tranziţie;
poate că vreau perle adevărate şi nu rupturi,
poate că vreau deja ciobul spart şi gura paharului
amprentată cu buzele tale.

Nu le mai strâng, ar dura prea mult şi ar fi zadarnic.
Mă aşez pe jar, pe jarul încins de două mâini viclene
care ştiau ce voi alege. Ridic paharul, gust,îl izbesc
mânioasă de suflet.

Clinchet demonic în mine! Clinchet ascuţit de data asta,
ispititor, rebel, foc şi ciob încă nespart!
Râs... în final, idiot de cerebral!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu