Histoire

Cât tine, nisip…
Cât tine, furtună…
Cât mine, nebună…
Cât noi, infinit…

Înumărăm pierduţi ziua din lună
când ne iubim şiret, la nesfârşit.
Cu zâmbet şăgalnic, nebune ispite
dansăm printre vise şi ele cu noi,
pierdute, găsite, albastre dorinţe
trăiesc şi pictează eterne forme noi.

Cât mine, candid…
Cât mine, zefir…
Cât tine, copil…
Cât noi, împreună…