Mă uit la tine cum fugi. Spre destinaţia necunoscută a sunetului chitării zgomotoase, a băuturilor amestecate tacticos, a ideilor infinite şi tulburi. Ceva îmi spune că dacă te vei ascunde, te voi afla. Fără să-mi laşi indicii, le refuz, vreau doar cuvinte alandala, să le găsesc eu rostul. Dacă vrei să faci comparaţii, sondaje de opinie, studii de caz, fă-le! Şi eu sunt curioasă la ce rezultat ajungi.
Eu zâmbesc, mă aplec, îţi deschid calea şi uşa dormitorului meu nocturn, te încurajez şi iar zâmbesc. Sarcastic, arogant, credibil. Dar joc teatru când o fac. Mă joc cu ceea ce nu ştii tu, de fapt că vrei sau că-ţi doreşti. Aştept să aflii sau să mă aflii. Sunt aici, marcată de semne care mă dau şi pe mine de gol. Semne din profunzimea simţirii. Dacă mi-a plăcut sau dacă îmi place? Dacă te doresc, dacă mă învălui sau mă înnebuneşti? Asta te întrebi? Uită-te pe trupul meu... găseşti urme clare ale extazului. Ele mă dau de gol; deşi vreau să îmi îngădesc cuvintele. Fă-mă să ţip ca să pot să ţi le şi povestesc! Sau fă-mă să râd de satisfacţie ca să începem jocul!
Găsteşte-mi rivală/rivale/rivali! Găseşte-i şi compară, sedu-i şi lasă-i, simte şi râzi, aleargă şi opreşte-te apoi unde ţi-e locul, acolo unde vei putea vedea alte urme sau niciuna, acolo unde vei revedea urmele mele pe alte trupuri sau plăcerile mele în alte forme. Opreşte-te acolo unde nimicul altora te trimite la mine şi lipsa esenţei lor te va naufragia în plenitudinea şi voluptăţile mele toate. Să ne jucăm cu încercările! Sunt curioasă, nerăbdătoare, zâmbesc ca un copil care ascunde în privire toate păcatele femeii din mine. Nu-mi da indicii, spune-mi cuvinte alandala, teorii incredibile, strategii nedefinite, rebusuri şi galaxii care, finalmente, se vor aduna într-un singur instinct- acela al adulmecării de departe al irezistibilului meu, ca întreg sfârşind în tine.
Să ne jucăm!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu