Totalul afișărilor de pagină

joi, 10 martie 2011

Nerepetarea istoriei

Nu pun niciodată preţ pe respectarea vreunui plan. Pentru că ştiu că ceea ce gândesc în avans nu se va concretiza niciodată. Asta pentru că-mi funcţionează mai bine imaginaţia în timp real decât în schiţe bine plănuite.

Am prins curaj şi dezinvoltură. Am deprins mişcări elegante ale corpului care mă pot prezenta mai bine decât orice carte de vizită. Privirea mi-e adâncă, seducătoare, bine pusă în evidenţă de un machiaj uşor vulgar. Mă cunosc şi mă folosesc. Pentru/La ce? (Întreabă anonimul). Îmi folosesc exteriorul pentru a-mi goli de reziduuri interiorul, pentru a înfăţişa fala femeii sigure şi neruşinarea femeii prinse cu fanteziile în portfard. Pentru a purta discuţii fascinante despre nimicuri languroase şi facile, discuţii gravate cu râsete mascate, cu muzică plăcută în surdină, cu aprinderi şi stingeri de ţigară. Te-aş invita la dans, dar îţi place mai mult să mă priveşti pe mine mişcându-mă. Mă folosesc pentru a-ţi face pe plac, deci.

Şi mi-aş desface părul şi aş învârti o şuviţă pentru a te distrage de la cuprinsul discursului tău. Mi-aş apropia picioarele, mâinile, mi-aş încorseta tot trupul, numai ca să nu poţi vedea nimic din el. Îmi place când ştiu că îţi imaginezi totul, cu acceaşi neruşinare pe care o posed şi eu. M-aş apropia şi ţi-aş căuta de-aproape parfumul care mi-a lipsit. Până acolo unde ştiu că-ţi pot atinge cu buzele gâtul, apoi, de sub cămaşa uşor descheiată şi pieptul. Dar nu ţi-aş spune nimic. Te-aş lăsa să ridici câte întrebări vrei, apoi să taci şă să rămână doar sprânceana şi colţul gurii ridicate. Şampanie... bule de şampanie pe trupul meu, tăceri vulgare şoptite în urechea mea, mâini grele şi tremurate atingându-mi pielea umezită şi dogoritoare.

Dar nu, nu fac niciodată planuri. Fanteziile sunt jocurile minţii mele lărgite de atâta nesaţ şi înnebunire. Fanteziile mele sunt rodul îmbătării cu imaginea ta scufundată în prea mult vin, în prea mult fum, în aşteptare şi eşec, în dorinţă şi deziluzie. Dar, nu ştiu cum va decurge... ceva din ceea ce-mi închipui. Nu ştiu, dar vreau, atât de mult vreau, încât îmi vei vedea pasiunea în privire imediat ce vei păşi în interiorul meu, al ființei izbăvite. Atunci vei ştii că istoria nu se repetă niciodată la fel! Istoria o regăseşti... printre ruinele fetei din mine şi fundamentul femeii ce-ai început să creşti şi-o vei clădi uşor, pe neşimţite!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu