Celelalte cuvinte rămân nespuse deocamdată. Le găseşti pe urma rujului meu de pe marginea paharului. Gustă-le! Cale de mijloc nu există- ori bei din paharul meu până la capăt, ori îl spargi, iar cu cioburile rămase îmi întregeşti oglinda.
Va trebui să alegi, bărbate. Sângele meu de femeie urlând în venele tale, sau absenţa mea ţipându-ţi neliniştea... Vei simţi în tăcere sau mă vei simţi de foarte aproape, de lângă mine, din mine?
Celelalte cuvinte... îţi aparţin şi ştiu că mi le vei şopti atunci când mă aştept mai puţin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu