Totalul afișărilor de pagină

miercuri, 6 aprilie 2011

Când am avut toate răspunsurile, întrebările s-au schimbat...




Am căutat un tunel (şi nu un gang), am căutat un spaţiu îngust, obscur, rece, un spaţiu infinit în toată forma lui care să mă invite să-l parcurg. Cu frica şi cu neştiinţa sălbaticului ajuns în civilizaţie, în urbea labirintică.

Când credeam că l-am găsit, când mă bucuram de descoperirea mea, m-am văzut caleidoscopic în pereţii lui, fragmentată, infintă. Mi-am pierdut identitatea, dar mi-am văzut toate feţele, milioanele de feţe, de oglinzi care mă înfăţişau ironic şi sfidător. Odată intrată, vârtejul lui m-a făcut să mă pierd de mine şi să înnebunesc. Prea multe lumini, prea brusc, prea multă imagine şi prea mult sarcasm, prea multe sunete şi prea multă aglomeraţie de mine-uri. Luciditatea rămasă mă întreba dacă nu am greşit tunelul şi am intrat în focul purificator, în care, de fapt, relele din mine nu ard, ci strălucesc. Mă întreba unde e obscuritatea, răceala şi infintul pe care îl căutam. Mă întreba dacă nu cumva frica şi neştiinţa mea (atât de râvnite) nu s-au transformat în nebunie şi-n distrugere.

Răspunsurile le vedeam pe pereţii tunelului, cumulul lor mă înfăţişa în toată amploarea fiinţei mele- Eul cu milioane de feţe, greu de descoperit de către alţii şi prea uşor dezvelit de către propria-mi înfăţişare a ispitei. Frica s-a transformat în complacere şi neştiinţa în rânjet atotcunoscător.
Atunci, în slava cenuşei sălbaticului ce mai rămăsese în mine, mi-am apropiat genunchii de lava dogoritoare, mi-am acoperit trupul cu izmă ca să mă feresc de fiinţarea oglinzilor mele şi am închis ochii. Dacă ştiu totul, dacă nu mai am pentru ce să înaintez, dacă mă dor propriile vedenii si realităţi, dacă am avut toate răspunsurile atât de repede, atunci... singura salvare este să schimb întrebările.
...
Întorsătura trebuie că va fi fost bruscă în tot acest katharsis.

4 comentarii:

  1. Ce-ai mai ratacit tu prin tine si te intrebi de ce raspunsurile tale cauta acum, defapt, alte intrebari ...e simplu ... prea mult Wine, Woman's and Word's ... ^_^

    RăspundețiȘtergere
  2. @Toma Marius : de aceea sunt unii atât de fericiţi- că au impresia că "e simplu"! Mulţumesc!

    Fii fericit!

    RăspundețiȘtergere
  3. Mi-a placut postarea ta, chiar foarte mult. Intrebearea care mi-am pus-o eu cand am citit postarea a fost "De ce acum ca ai gasit toate raspunsurile, intrebarile se schimba?" Daca, noi alergam toata viata sa gasim niste raspunsuri? Si atunci cand le gasim, poate ne intrebam, de ce am gasit tocmai raspunsul la aceastra intrebare si nu la alta? Si uite asa, printr'un simplu "de ce" deja avem alte intrebari...

    RăspundețiȘtergere
  4. @Kitt'Kidd': Mă bucur că ţi-a plăcut postarea mea atât de mult şi, mai presus de atât, mă bucur că te-a făcut să reflectezi.

    Dacă am găsit toate răspunsurile, nu înseamnă că sunt un connaisseur, şi cu atât mai puţin o fericită.(asta pentru că nu le-am aflat decât pe cele dintr-un anumit aspect al vieţii mele). Şi nu am alergat să le aflu, le-am găsit în esenţele anumitor momente, iar ca să nu întâmpin rutina, le-am adăugat întrebări care să mă provoace să le extrapolez, să le exploatez şi mai mult.

    Până şi "de ce"-ul e schimbător- secretul meu e că nicio întrebare nu începe aşa. Dacă aş alege "de ce"-ul m-aş plafona în copilării; prefer "oare", "dar", "însă", şi atunci răspunsul capătă o formă mai puţin didactă, una profundă care pe mine mă instigă.
    Îţi mulţumesc!

    Fii fericită!

    RăspundețiȘtergere