Totalul afișărilor de pagină

joi, 28 aprilie 2011

Cu Dragostea la o cafea! ( II parte )


"Dă-i la o parte, iubite, că mă întorc." Astăzi alt citat, de fapt, o încântătoare expresie a Sfântului Ioan al Crucii care îmi aminteşte de reacţiile tale- ai aceleaşi motive pentru care aplauzi şi priveşti cu indiferenţă anumite fiinţe, care, dintr-o prea mare solicitare, te agasează. Mereu mi-a plăcut nuanţa asta nobilă a ta, comparându-ţi orgoliul cu ofuscarea vreunui mare senior pe atenţiile oamenilor simpli. Deşi, pe de altă parte, te-am văzut în atâtea stări şi forme care-mi descriu orgiasticul beţiei, misticismului şi a îndrăgostirii; tocmai pentru că te luptai cu "ieşirea din tine însuţi", ceea ce m-a pus în legătura stranie pe care am simţit-o- aceea dintre hipnotismul tău şi îndrăgostirea mea.

Cunosc diverse ataşamente ale oamenilor care îi şi definesc şi cu care se şi luptă: ne conscrăm fie politicii, fie curiozităţii intelectuale, fie plăcerii sexuale. Tocmai de aceea am simţit, ca femeie îndrăgostită, că nu pot profita niciodată de integritatea bărbatului, lăsându-mi impresia că şi-a risipit în toată lumea zone întregi şi importante ale sufletului, că evită radicalismul dăruirii de sine şi că se declară incapabil de perfecţiune în dragoste. În fapt, tot acest ascunziş înseamnă firescul căutării diverselor întredeschideri pe unde să se strecoare în femeie, găsind până la urmă iubirea, dar apărându-se în continuare de efectele ei. Aşa reuşesşti să descoperi, bărbate, destinul tău intim, ocazionând deghizări surpinzătoare: scriitorul care e de fapt, doar un ambiţios al puterii politice- fie acesta luat drept exemplu.

Am auzit o replică fermecătoare într-un film, un bărbat cochet, distins, emancipat îi spunea unei femei rafinate, mândre şi seducătoare: "Tocmai am descoperit în privirea pe care i-aţi aruncat-o lui X... ce anume e viaţa pentru dumneavoastră. Să bem încă un cocteil!"- ceea ce m-a făcut să concluzionez în complicitate că bărbaţii preferaţi de către o femeie sunt, în adevăr, de condiţie foarte diferită. Beaumarchais întăreşte şi spune : "..să bei fără sete şi să iubeşti tot timpul e singurul lucru care-l deosebeşte pe om de animal.!"

Vanitatea mea m-a făcut să mă îndrăgostesc de vanitatea ta, dar şi felul în care-mi sărbătoreai feminitatea, ca pe o frenezie şi ca pe un extaz care rupea monotonia existenţei. Era o vreme în care credeam despre tine că eşti un mare erou- asta pentru că viaţa îmi părea o aventură şi pentru că aveam impresia că vezi ferestre deschise către miraculos în fiecare chip, vorbă sau zvon. Găsind două laturi ale tale, m-am întrebat dacă a existat vreodată vreo femeie care să nu admită că poartă două alte femei înlăuntrul ei, m-am întrebat de ce ţi-am preluat masculinitatea în tandem cu imaginea lui Safo, cea din Lesbos făuritoare de versuri. Mi-am dat seama că se subjugă reciproc, în funcţie de interes şi am realizat astfel contribuţia ta la unificarea tuturor cioburilor mele. Inima mea a devenit treptat cuib de entuziasme desăvârşite şi de dispreţuri riguroase.

Mă consider deci, acea femeie sublimă, fără pic de modestie, care a îndrăznit să-ţi insinueze ţie, bărbate, disciplina şlefuirii intrinseci şi a revigorării intelectuale!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu