Totalul afișărilor de pagină

duminică, 17 aprilie 2011

Spune-mi, de ce sunt bună?!


Oglinda îmi dictează nonşalanţă şi mândria că tot ceea ce am construit împreună ne deosebeşte de ceilalţi; toate sensurile cuvintelor lărgite, ale desfrâului şi ale eliberării ne exprimă vanitatea şi ne supune mutismului specific îndrăgostiţilor, ori al vreunui act conspiraţional. Cum e să ştii că-ţi trăieşti visul mult crescut în tine, hrănit de nopţi pline de închipuiri şi de romane pe care acum nu mai dau doi bani; cum e să ştii că trăieşti pasiunea din care să nu-ţi mai revii?!

Siguranţa că o să cunosc acel erotism inspirat, departe de clişeele cuplurilor plictisite, dorinţa dobândirii unor vicii durabile, la fel de spontane ca ritmul bătăilor inimii tale, îmi porunceşte supunerea faţă de ele fără de întârziere. Mi se pare că ne dăm viaţa ca o miză de fiecare dată când ne dedăm pasiunii noastre. Vreau să te las să speri mult, cerând mai puţin, să ne târguim până la exasperare- pentru că, în maniera începuturilor, avem sentimentul unei incompletudini pe care uneori o asimilăm ca o pedeapsă. Dar, după joc şi târguire, învăţ dresajul subtil care cere amânarea extazului până când excitarea va înlocui potolirea. Te întreb: poţi trezi o fantezie fără să le cutremuri pe toate celelalte?

Care e fericirea ta supremă, bărbate: posibilitatea de a fi trup şi suflet robul unei femei frumoase şi mândre, muşcând din alianţa de neîncălcat a voluptăţii şi a umilirii? Să vrei o femeie dură şi capricioasă, obişnuită să primească drept tribut tot ce-i este datorat? Să te gândeşti atunci când mă pătrunzi că doar aşa răscumperi greşelile speţei virile? Oare nu-mi acorzi doar acea putere efemeră care încetează de îndată ce ne desprindem unul din braţele celuilalt? Pentru a-ţi putea exprima fronda la modul unei pasiuni autentice!

Te fac prizonierul iubirii mele care nu lasă nicio deschidere pentru văz, auz sau miros, care te rupe de lume ca printr-o catifea caldă care te sufocă, fără să mai ştii dacă ai de-a face cu o femeie sau cu o zeiţă, să-ţi pierzi identitatea, să-ţi uiţi limitele, să gâfâi de adoraţie pentru oficianta care îndeplineşte deasupra ta ritualul sacru. Fă-mă să mă tem aşa cum mă faci să tremur în aerul îngust dintre candidul pielii noastre împreunate; fă-mă să-ţi spun orice atunci când mutismul care tronează de după fiecare pătrundere de-a ta mă înlemneşte şi mă posedează.

Construieşte-mă deasupra tuturor femeilor şi lasă-mă să-mi văd circuitul dragostei în venele tale, de la gât până în vârful degetelor, în umezeala ta, de la gură până la toată revărsarea sudorii pielii tale pe a mea, şi înapoi pe a ta!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu