Ce fac eu când n-am ce face

M-am trezit și eu, din nu știu ce înverșunare, comentând niște articole diaristice (respectabile, de altfel) ale celor de la Dilema Veche. Nu știu câtă dreptate împart, dar știu că mi-am spus părerea, mon cher! E prima experiență de genul și am impresia că elanul meu e mult prea zadarnic. Sigur că au fost câțiva rătăciți care mi-au apreciat (Liked) răspunsurile, dar probabil că din prea multă compasiune față de o tânără speranță sau din prea mult timp liber și calm și răbdare. Am avut chiar și un schimb de replici, ori, mai bine zis, un răspuns la o altă replică a unui stimabil domn, rămânând uimită de ceea ce am putut diserta. Mi se pare comic până la urmă, tipul ăsta de activitate internaută, mai ales din pricina faptului că acțiunea e una quijotescă, zadarnică. În fine, nici nu sufăr de șovinism, nici revoluționară n-am fost ( decât vizavi de mine însămi), dar ideile, după un ENTER apăsat, vor rămâne, imuabile și falnice, în continuare pe acea pagină de socializare! Vă rog, dacă sunt ridicolă și par că sufăr de fervoare, anunțați-mă și voi promite capitularea! O să sugrum încă din nenaștere orice inițiativă de analist (cultural, politic, etc.) și voi renunța încă de dinainte să descopăr că-mi place! Că apoi viciul, dacă se dezvoltă și se așază comfortabil, nu mai e cale să fie înlăturat. Vă prezint, deci, minunatele mele intervenții, într-un stil ușor prolix:

Cu norodul pe litoral... | Dilema Veche
www.dilemaveche.ro
Să nu se creadă că România arată cum arată din cauza nemţilor, chinezilor sau confraţilor noştri bulgarii. Trăim într-o mare hazna şi asta este ceea ce am ştiut construi. Dincolo de aspectul neîngrijit al litoralului românesc (Am aflat abia săptămîna aceasta că heirupismul iluzoriu se datora unei „vizite de lucru“ a unei alte Elene.

Eu: În afară de calitatea articolului, nu prea am ce să apreciez- ideea este veche, parcă dintotdeauna, teribil de neaoșă și defăimătoare! Sigur, privind partea goală a paharului neamului nostru. Felcitări pentru acuratețea detaliului în cel mai pitoresc stil!

Cutare Domn: O temă puţin mai isteaţă (smart) ar fi să găsim răspunsul (-urile) la întrebarea de ce avem o România aşa de urâtă, mizeră, infectă uneori, de la clanţa uşii noastre către în afară şi de ce una aşa de frumoasă de la clanţă spre înlăuntrul ...casei? Dacă am rezolva dihotomia asta, poate că schizoidia colectivă, ce ţine de vreo 70 de ani, fiind la metastază, ar primi primul medicament homeopatic... Care medicină ne-ar aduce aminte brusc că nu există boli, ci numai bolnavi...

Eu: Cred că se pot pune multe întrebări pe marginea acestui subiect, iar dacă vorbim de teme smart, vorbim și de răspunsuri juste, argumentate, care nu par să aibă political correctness pentru protipendada țării noastre. De ce ne sunt oglinzile... inversate? Pentru că așa ne-am învățat. într-un total spirit endemic, să ni se pară rizibilă capra vecinului și seniorială atitudinea noastră. Pentru că suntem pestriți ca oameni ai unei culturi, suntem emfatici vizavi de propriul declin, orbi și ipocriți. Atât de patrioată sunt, încât vorbesc la plural și, în subsidiar, apreciez oricare atitudine virulentă și rezolută față de starea acestei țări. Mă gândesc că trebuie să fim mulți, cei care poartă un fertil oprobriu imaginii acestei națiuni în care ne-am născut și în care am fost autodidacți.

(O să glosez pe marginea subiectului, de îndată ce se actualizează- dialogul abia a început, este cald și oamenii mai au și altele pe cap în afara călăritului internaut)


Al doilea subiect dezbătut, a fost unul muzical (mă vor privi câțiva cu virulență, dar sunt gata să-mi combat într-o manieră rezolută fiecare idee- fie ea și aiuristică)

Agonie. Și puțin extaz | Dilema Veche
www.dilemaveche.ro
Poate că nu o să-mi ierte nimeni afirmaţia următoare: mă interesează Lady Gaga doar ca ultimă reprezentare a unui ordin defunct, în loja căruia stau aliniaţi, tăcuţi, preoţii marilor schisme pop. Ei sînt Sinatra şi Prince, Elvis şi Madonna, Elton, Bowie şi Freddie, Jacko şi Robbie.

Un Venerabil Domn: nu este defunct acel ordin! bilderbergi sunt mai puternici ca niciodata! (paranteza mea, mi-am permis să râd teribil de răspunsul ăsta, deși stimez vârsta senectuții/ sau a Înțelepciunii)

Un June Domn: Of, aceeasi autosuficienta, aceleasi banalitatii pe care le auzi la orice rocker care a luat bacul. (Paranteza mea, asta a fost tare și sarcasmul a făcut toată treaba)


Eu: Și totuși, domnișoara poartă hramul suprem al originalității, al extravaganței și al șocantului- sigur că acestea sunt etichete grav forțate de către o generație muzicalmente slab dotată, dar cam așa o consideră majoritatea tinerilor (care, dacă vreți să mă credeți, bag mana în foc că n-au habar nici măcar de mesajul pe care Gaga vrea, încearcă, se chinuie până la grotesc să-l transmită). Singurul ei dezavantaj, pusă în lojă cu eternii Sinatra, Prince, Elvis, Elton ș.a.m.d., este că are maladia efemerității... Așa dospită peste noapte cum e, sau mai ales din cauza asta!

Și același June Domn: A se observa ca nu l-a adaugat pe lista pe Marilyn Manson...

Convesație încheiată! Ceva mai delicios, nici nu avea cum să existe, zic! Și da, aveți toată libertatea să râdeți de activitățile mele educative și de interesul celorlalți să lege o convesație. (fiecare în stilul lui, frumos, frumos). Eu m-am amuzat abia după apăsarea lui ENTER, ceea ce m-a făcut ușor pudibondă vizavi de profilul meu public pe acest site. În fond, apa trece... cuvintele se uită, nu?! Și, oricum, Henry Ford a zis că Istoria este o glumă, deci, pudibonderismul meu literat, e nejustificat...