Cele două femei ale... gurii mele!

Îţi voi săruta întotdeauna palmele căci,
dincolo de amprenta buzelor mele,
las pe galaxia lor urma timpului
nostru.
Ţi le voi săruta mâine şi ieri,
cu energie şi căinţă,
cu tremur şi cu har,
ţi le voi lipi de
ridurile cărnoase ale
gurii mele, ţi le
voi îmbăta cu sucul ei,
ţi le voi transforma în
dans şi în rugăciune,
în posesie şi în
candoare!
Dincolo de săruturi suave
sau sălbatice, mişcarea circulară
şi ritualică a buzelor
te va încinge în ceara dulce
şi înmiresmată a timpului
tău lăsat la mine,
ieri, acum şi
întotdeauna;
te va întrupa în imagini
şi în simţiri,
te va devora întotdeauna,
cu poftă şi cu lacrima
plăcerii,
mai ales când îmi
lipseşti,
mai ales când
nu-mi eşti...

În dar, îţi las sărutarea mea
în palme... s-o simţi mereu,
s-o priveşti întotdeauna!