Totalul afișărilor de pagină

marți, 28 octombrie 2008

Comunicare..intre mine si VOI!




1. Care sunt momentele in care ne aratam cel mai des adevaratele slabiciuni?!
Avem curajul sa ni le recunoastem?

Omul are un car de slabiciuni; pe unele le recunoaste, altele se ivesc fara voia lui! De ce e omul slab si cum se face ca tocmai sustinand ca e puternic, el isi demasca slabiciunea?!
Eu cedez repede- oricat as incerca sa n-o fac, pentru ca raman impresionata repede. Nu pot sa port ranchiuna si plang instantaneu la fel cum imi schimb si starile foarte rapid. Momentele de cumpana, de rascruce, momentele grele ale deciziei, ori ale acceptarii unor fapte de neacceptat- ma fac sa ma lupt cu propriile slabiciuni! Atunci devin slaba- sunt induiosata, maleabila si daca ma revolt.. postez in Don Quijote in lupta lui cu morile de vant!


2. Propun un joc: Spune-mi ce ti-a ramas in minte dupa ziua de azi! Fa-ne un rezumat al sentimentelor pe care le-ai avut! (daca ai avut :P)

3 comentarii:

  1. cred ca slabiciunile oamenilor sunt generate tocmai de temerile acestora...si sunt evidente atunci cand individul trebuie sa si infrunte aceste temeri...

    RăspundețiȘtergere
  2. Intr-adevar cred ca cu cat un om vrea sa para mai puternic si mai increzator in sine cu atat ascunde mai multe slabiciuni, e framantat de mai multe temeri, am observat asta la cei din jur si chiar la mine. Ma intreb insa daca vom reusi vreodata sa ne eliberam de temerile ce tin numai de noi...Vom putea oare sa transformam slabiciunea in forta, sovaiala in hotarare si nesiguranta in certitudine?

    RăspundețiȘtergere
  3. Chiar aseara vorbeam cu cineva despre slabiciuni... Poate e o slabiciune sa ne stim slabiciunile. E un fel de chin voluntar, poate. Le stim, dar e oarecum inevitabil sa ne ferim de ele. Un stil nou de autoeducare cred ca ne-ar schimba relativ. Detasare. Cat despre sentimente, stiu ca nu am urat vreodata pe cineva. Exista multa furie, insa... (Simona, Dambovita)

    RăspundețiȘtergere