Totalul afișărilor de pagină

miercuri, 26 ianuarie 2011

Intr-un spectacol al tristetii






Credeam ca totul se rezuma la fapte, la gesturi
la ochi stralucind, dar tu nu stii cat conteaza
un semn al inimii bune, o strangere a ploii in palme,
un gand libertin izbindu-se de peretii sufletului.

Sunt cuminte, un suflet cuminte cu ganduri agatate
in cuiele inimii. Si ce daca visez? Uita-te la mine
si imagineaza-ti un camp cu maci, da, stii bine,
macul este floarea libertatii mele; atunci
de ce te uiti la mine si vezi doar una, singura,
goala, neincarnata pe campul acela blestemat?

Am nevoi, nevoi ale mine-lui; nici eu nu mi le stiu
pana nu fac greseli! Sa radem, sa radem de nevoile mele!
Sunt rea, cu ochi blajini si inima buna! Sa radem!
Circul nevoilor mele s-a deschis! In seara aceasta este debutul
vietii mele cu nevoi artificiale, dar depline, gandite, dar nebune,
simple, dar pentru tine atat de complicate!
Sa radem, deci!

2 comentarii:

  1. Ma bucur ca am dat peste blogul tau, mi-a mai alungat din norii mei, din norii lui :( sa radem cand nu putem fi (...)"debutul
    vietii mele cu nevoi artificiale, dar depline, gandite, dar nebune,
    simple, dar pentru tine atat de complicate!".
    Spectacolul se inchide cand oamenii comunica fara sa vorbeasca?

    RăspundețiȘtergere
  2. Spectacolul se incheie atunci cand oamenii isi vor intelege cuvintele nerostite, da, atunci nu vom mai rade!
    Iti multumesc ca te-ai oprit si pe blogul meu!

    RăspundețiȘtergere