Totalul afișărilor de pagină

joi, 1 ianuarie 2009

Opriti timpul...


Da, clipa asta minunata...  Am vrea sa stim ca mainile noastre pot face mai mult decat urme vagi in aerul nevazut. Aceste umbre umane sunt vazute de zei si de fulgere, in zile de sarbatoare, dar si in zile de sarbatoare personala. Am vrea sa invartim cu degetele agile mii de nopti petrecute dormind. De ce sa dormim, cand timpul nu se opreste? De ce sa inchidem ochii cand vantul si soarele si fulgii de nea nu ne lasa s-o facem? Pentru ca suntem muritori si pentru ca ne dam seama de propriile aspiratii in seri de sarbatoare. Am vazut visele in scanteia artificiilor palind. Am stiut ca noi nu vom avea niciodata aceeasi lumina ca ele, dar ne-am ridicat pe varfuri si ne-am fixat privirea tocmai in fumul gros ce-l lasau. Si nu era cenusa. Cenusa umana, ci era fum si atat. 

Avem vise si nu stim ce sa facem cu ele. Daca sa le pastram doar pentru noi, dintr-o expansiune a egoismului, sau sa indraznim sa le pictam forma. Opriti timpul! Asezati-l la masa voastra, dati-i un ceai cald si vorbiti... vorbiti... vorbiti pana cand ceaiul se va raci, parul se va albi, si mainile ridate vor face in continuare urme vagi in aerul fugar, in timp. 

Astazi am invatat ca singura libertate pe care o mai avem este aceea de a visa si de a dori. Dar pana si acolo, in spatiul acela atat de crepuscular, exista TIMPUL! Si totusi, clipele minunate nu ne pot fi atat de repede rapite!

La multi ani!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu