Fiica Muzicianului ( sfarsitul, vezi mai jos)

Radu tace, apoi ii spune: Te iubesc, Alma!. Ea intoarce capul: "Amandoi uitam momentul in care m-ai intalnit. Batea vantul in parul meu, priveam in gol, asta te-a facut sa-mi spui ca nu-ti poti lua gandul de la mine? Ei ce i-ai zis? la fel? aceeasi replica, actorule? acelasi scenariu, pe aceeasi muzica? Nu te mai iubesc, ti-am zis mai devreme ca te iubesc, de cum nu o s-o mai fac. Mi-am dat seama ca nu te mai pot iubi, as iubi alt om."

Radu si Alma raman pe scena vietii, feicare pe o alta. El- actor ranit, trist, ingandurat, ea- fiica a muzicianului rebel, invigorata, cu o credinta si mai puternica in viata, zambitoare si cu un suflet si mai involburat. Merge pe strazi, in cautarea unui Radu matur, deschis, darnic. Intoarce capul, i s-a parut ca aude "Nu-mi pot lua privirea de la tine", atunci vantul sufla si tot parul ei vauri ii acopera fata indurerata. Iata, daca nu e dragoste, atunci e glorie, daca tot nu e dragoste, atunci nu vei gasi niciodata eroi care sa-ti sopteasca pe strada o dragoste mai veche.