S-a spart paharul care purta in el
gustul intepator al dragostei,
Al patimei si al orbirilor constante.
Sa ne jucam cu cioburile, ar insemna sa ranim mainile
care-au atins pana acum doar trupuri perfecte.
Sa uitam, ar insemna sa fim imbecili!
Te rog macar sa strangem vinul rosu de pe jos!
Sa-l gustam plat, murdar, sa ne manjim.
Dintre toate cioburile, esenta salbatica a vinului varsat
ne mai aduce aminte azi de dragoste!
mi se pare a fi o cimbinatie intrea realism si simbolism. imi place
RăspundețiȘtergere"S-a spart paharul care purta in el
RăspundețiȘtergeregustul intepator al dragostei,"
Genila poezia. Imi place. :)
fara cuvinte...
RăspundețiȘtergereHmm ,as vrea tare mult sa umplu un pahar de vin din nou dar de aceasta data voi renunta la eleganta paharului specific si voi folosi unul de plastic care sa nu lase in urma cioburi..
RăspundețiȘtergeresuper poezia
RăspundețiȘtergerema gasiti pe barbieru.wordpress.com
pyngu.wordpress.com
atacfrontal.blog.com
si va invit la comunitatea junimeadigitala.ning.com/profile/barbieru
Ai citit "Nuntă în cer"?
RăspundețiȘtergereNumai bine.
Imi place vinul rosu, imi place poezia si in multe din versurile tale ma regasesc! poate si pt. faptul ca sunt pesti si eu ca si tine,reusesc sa fiu mai empatica si sa ma integrez mai usor in peisajul vorbelor tale:)
RăspundețiȘtergerescrii f frumos :) :D
RăspundețiȘtergere