Strânge-mă, iubitule, de mijlocul
cuvintelor mele spuse prea
repede, prea simplu.
Fă-mi-le orchestra propriilor gânduri
rupându-se în ecouri ca oasele
propriei inimi care ți-ar spune
câteodată cuvinte de dor,
sau de iubire, dar care uită
s-o facă atunci când știe
că timpul i-ar număra mai
degrabă atingerile,
decât vorbele...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu