Caramels, bonbons et chocolates

Desigur, mi-e bine! Sorb dintr-un pahar cu vin, mă întind leneşă pe o pernă uriaşă, sting lumina şi văd stele. Amuzant, dar chiar văd! M-am decis să schimb registrul, de la muzică am trecut la carte, de la cuvântare la tăcere. Rien que des mots- zicea un cântec... Deci, să nu mai fie cuvinte deloc! Deloc, am zis! Să fie noapte odată, noapte lungă, să fie sunet fără cântec, să fie imagine fără tablou...

Mi-e aşa de bine, mă răsfăţ, mă îmbăt dintr-un pahar deja golit. "Chelner?! Încă unul!" -Mais c'est fini le temps des ręves, daaa, daaa, ajung unde voiam.Câte cuvinte să mai spunem? Câte cotite şi învârtite, câte ardem şi câte păstrăm până la urmă?

Răsfaţă-mă tu, adu-mi ce n-ai mai adus până acum nimănui, fă-mi ce n-ai mai făcut până acum, plânge-mă, strânge-mă, aruncă-mă departe, închide-mi ochii, sărută-mi tăcerea şi tulburarea, zi-mi minciuni, zi-mi poveşti, inundă-mă şi caută-mă sub apă, leagă-mă pentru că sunt rea, bate-mă pentru că sunt arogantă, dar nu-mi lăsa paharul gol! Umple-mi-l, iar si iar, până te voi auzi ţipând... că nu mai e vin, că nu mai e linişte, că avem prea multe cuvinte. Eu? N-ai nevoie de mine,nu sunt reală, nu sunt acelaşi lucru (deja ştiut?), sunt un vulcan care te topeşte! Parole, parole, parole que tu semes au vent...

Desigur, zâmbesc! De ce n-aş face-o? M-am decis, schimb registrul! Mă repet? Taci, e doar autosugestie, de ce strici totul? Mai pune puţin vin, te rog!