Vino si tine-mi tamplele in balanta mainilor tale.
Da-mi puterea de a-ti citi suferinta
prin sarutarea amprentelor.
Vreau doar sa inchid ochii si sa plang pentru tine!
da-mi-te si te voi elibera.
Intr-o asemenea noapte, trupurile stau lipite
pana cand durelrile noastre vor incepe sa planga
din cauza stransorii androgine!
great! :D
RăspundețiȘtergere'da-mi-te si te voi elibera"...
RăspundețiȘtergereFoarte frumoase poezii.
Felicitari, reflecta un suflet minunat.
Si fotografiile spun multe..
va multumesc amandurora!
RăspundețiȘtergere„dă-mi-te și te voi elibera”...așa simt versurile astea...am trăit și eu odată sentimentul ăsta :)
RăspundețiȘtergerefoarte frumoasă poezia
adriana, vrei sa publici in cadrul proiectului dale culturale din care fac parte scriitori ca oana stoica mujea, gelu vlasin, miruna vlada, ana veronica mircea (care e si traducator) si altii, treci pe la mizileanul.blogspot.com si spune-mi si iti trimit o invitatie
RăspundețiȘtergereAuzi cherie..sa ma anunti si pe mine cand iti lansezi o carte si te rog sa o lansezi si pe Internet, un fel de e'book, as fi incantata sa am un volum cu scrierile tale in biblioteca!:)
RăspundețiȘtergereOOO... inca mai am sperante de genul asta, dar ma indoiesc profund ca se vor materializa! Inca astept ca la noi in tara se se aprecieze mai mult cultura decat furatul, ori sa se schimbe prioritatile oamenilor, dar, draga mea, mai e mult timp pana atunci! Nu vreau sa scot o carte si sa stea prafuita in librarii cu scopul de a-si castiga respectul abia post mortem! Eu iti multumesc frumos pentru sustinere si pentru respectul pe care il porti lecturii!
RăspundețiȘtergere