Alandala prin mine

Sunt multele cuvinte stranse la o masa, la un scaun,
la un pahar, la o strigare disperata.
Nu as vrea sa fiu licoarea care-mi curge prin vene si
totusi as vrea sa ma-mbat cu trecerea ei telegrafica.
Ca un Orient Expres, ca apa oparita pe piele, ca sangele
cazut pe pamant.

Sunt stanga, verde, intepatoare, dificila, moale, uscata
pestrita, stramta, lucioasa, mov.
Sunt cuvinte scorojite pe butuci singuri,
sunt deasa de amintiri tipatoare si vaga de imagini.
Mi-e dor de povesti de cuvinte, de basme de cuvinte,
dar mai mult mi-e dor de poezii necuvantatoare.

Mi-e dor de tacerea cuvintelor mele! SI TOTUSI...
...unde esti TU?!