Totalul afișărilor de pagină

miercuri, 23 martie 2011

Fascinaţia





Sunt oare, încarnarea tuturor visurilor tale? Sunt poate, fantasma ochilor tăi, şi virginitatea tuturor ielelor ivite în dorinţele ce ţi-au fost şi care vor mai apărea. Sunt prea sus oare, deja prea frumoasă ca să nu servesc păcatului?

"Ô Lucifer !
Oh ! Laisse-moi rien qu'une fois
Glisser mes doigts dans les cheveux d'Esmeralda"

Ascund, sub chipul alb, sunetul chemării tale şi dincolo de ochii tulburi, flacăra răsărită din aşternuturile noastre. Sunt poate, injecţia rece care-ţi pătrunde venele şi somnul cald care te cuprinde după. Apoi îţi dansez în vis, îţi beau licoarea pură de pe corp, îţi strălucesc pe piele, te îmbăt cu mine până spre murire. Respiră-mi inocenţa târzie, naivitatea pruncului, abandonează-te în grădinile nesfărşite ale Edenului meu. Ridică-mă pe braţele tale, vreau să mă prind de gâtul tău, vreau să ţi-l strâng în culoarea roşie a rujului meu şi în înfometarea dinţilor ce te-au visat. Luptă-te cu mine şi cu armele mele necruţătoare, îngenunchează-mi trufia mea de femeie adorată. Vorbeşte necunvântării mele, ceartă-te cu tăcerea mea lascivă. Întinde mâna şi cuprinde-mă în visul tău. Nu-mi da drumul. Îţi voi cânta dacă vrei, cântecul hoinarului, călătorului, rebelului regăsit. Îmi voi flutura părul ca să ştii că el e simbolul valurilor războiului tău.

Când îmi deschid lumea spre tine, agaţă-te de necredinţa ta pentru a reuşi să găseşti aici toate motivele credinţei. Simţi liniştea mea în neliniştea ta!

Îţi sunt oare, deja prea mult, prea repede, prea frumos?!

"Ô Notre-Dame!
Oh ! Laisse-moi rien qu'une fois
Pousser la porte du jardin d'Esmeralda"

3 comentarii: